Fundamente ştiinţifice privind reabilitarea funcţionalităţii ecosistemelor de molid afectate de cervide

1. Introducere

Gospodăria silvică are în general menirea de a îngriji şi transforma ecosistemul forestier în direcţia valorificării maximale a produselor şi însuşirilor sale. Dezvoltarea viitoare a activităţii silviculturale trebuie să pornească de la tendinţele înregistrate pe plan mondial în legătură cu gestionarea resurselor forestiere şi de la necesităţile îmbunătăţirii modu- lui de gospodărire a fondului forestier (Geambaşu, 1980; Saint-Andrieux, 1994; deCalesta şi Stout, 1997; deCalesta, 1998; Bachmann, 1999).

Reglementările silvice trebuie să urmărească asigurarea cadrului adecvat promovării unei gestionări durabile, cu accentuarea preocupărilor pentru conservarea şi ameliorarea biodiversităţii şi pentru valorificarea raţională şi continuă a funcţiilor multiple ecologice şi social-economice ale ecosistemelor forestiere (Giurgiu, 1978, 1982; Vlad, 2002).

Având în vedere aceste coordonate, fundamentele ştiinţifice pentru gestionarea durabilă a pădurilor trebuie să se circumscrie celor trei categorii de principii de amenajare definite şi anume:

  1. Principiile tehnice (continuitatea şi raportul susţinut);
  2. Principiile economice (mărirea producţiei şi productivităţii pădurilor, sporirea la maximum a calităţii produselor)
  3. Principiile sociale ( satisfacerea nevoilor generale şi locale cu produse ale pădurii, realizarea condiţiilor de folosire maximală a rolului protector al pădurilor) (Giurgiu, 1988; Ichim, 1990; Vlad, 2004, 2005, 2006, 2007).

În acest context, obiectivul lucrării a fost de a pune în evidenţă o serie de fundamente ştiinţifice privind reabilitarea funcţionalităţii ecosistemelor de molid afectate de cervide, prin analiza principalelor elemente componente, specifice amenajării pădurilor, silvotehnicii şi a elementelor economice pe care le implică daunele produse de cervide în arboretele de molid. Principiile ştiinţifice exprimate, în corelaţie cu studiul intensităţii vătămărilor produse de cervide pe spaţii mari forestiere, cu efectele ecologice şi economice negative pe care le generează, vor crea premisele adoptării unui set de măsuri specifice de management adaptativ, pe termen mediu şi lung, pentru arboretele afectate.

2. Rezultate şi discuţii

2.1. Fundamente ştiinţifice privind reabilitarea funcţionalităţii ecosistemelor de molid afectate de cervide
2.1.1. Fundamente amenajistice

La alegerea bazelor de amenajare (regimul, tratamentul, compoziţia, exploatabilitatea, ciclul), prin care se definesc structurile optime spre care trebuie să fie conduse arboretele şi pădurea pentru a-şi îndeplini în condiţii corespunzătoare funcţiile atribuite, se va acorda, din ce în ce mai mult, o atenţie deosebită conservării biodiversităţii, asigurării stabilităţii arboretelor şi pădurii de amenajat în ansamblul ei.

Dintre bazele de amenajare, compoziţia şi exploatabilitatea reprezintă elemente primordiale, cu rol determinant în gestionarea durabilă a ecosistemelor artificiale de molid vătămate de cervide, asupra cărora silvicultorul poate interveni semnificativ pentru a dirija evoluţia acestei categorii de ecosisteme montane artificializate, în primul rând, în direcţia refacerii echilibrului ecologic al acestor păduri.

Definind o condiţie ce trebuie realizată pentru normalizarea structurii arboretelor şi a pădurii, compoziţia-ţel constituie o bază de amenajare. În zone de risc la acţiunea cervidelor, combinaţia de specii stabilită pentru un arboret urmăreşte să armonizeze amestecul de specii sub raportul proporţiei şi al modului de grupare a lor, ţinând seama deopotrivă de cerinţele ecologice, de cerinţele social-economice şi de eficacitatea funcţională în orice moment al existenţei arboretelor. Este vorba despre o punere de acord a compoziţiei arboretelor în limitele admise de potenţialul staţional, compoziţia şi starea lor reală. În conformitate cu rezultatele cercetărilor efectuate până în prezent, este indicat ca, în zone de risc la acţiunea cervidelor, compoziţia-ţel a arboretelor nou înfiinţate să aibă în vedere formarea de structuri optime sub raport compoziţional, respectiv de reglare a numărului de arbori pe unitatea de suprafaţă, apărând probleme legate şi de optimizarea densităţii arboretelor. Aceste deziderate vor fi atinse prin sporirea proporţiei foioaselor, prin menţinerea diseminată în arboret a speciilor de interes silvocinegetic menţionate anterior şi în spiritul conceptului modern de menţinere respectiv de sporire a biodiversităţii pădurilor.

Producţia de lemn, respectiv creşterea în volum a arboretelor regulate, prezintă de-a lungul vieţii un ritm caracteristic, care începe de la un timp să scadă, devenind spre bătrâneţe tot mai slab. Variaţia aceasta face ca eficienţa economică a arboretelor să varieze în funcţie de vârstă. Exprimată în mod obişnuit prin creşterea medie pe an şi pe hectar a producţiei totale de lemn, eficienţa economică a unui arboret regulat variază întocmai ca şi aceasta, după o curbă clopot, atingând la început un maxim pentru a scădea încet cu trecerea timpului. Este evident că, în momentul în care eficienţa economică a arboretului începe să scadă, el trebuie înlocuit. În cazul ecosistemelor de molid vătămate de cervide este necesar de cuantificat efectul generat de rănile produse prin cojiri şi roaderi (efectul putregaiului de trunchi), din punctul de vedere al producţiei de lemn şi al productivităţii specifice, asupra acestei categorii de arborete.

Calitatea de a fi exploatabil atribuită unui arbore sau arboret în momentul când recoltarea devine necesară, spre a se putea realiza cu maximum de folos ţelurile urmărite prin gospodărirea pădurii, corespunde unei anumite stări a acestora şi nu poate fi determinată în realitate decât identificându-se pe teren starea respectivă (spre exemplu frecvenţa vătămărilor în arboretele de molid) şi corelarea cu o serie de parametri experimentali teoretici determinaţi pentru stabilirea stării de maximă eficacitate a arboretelor. Nerespectarea acestei condiţii face ca atât productivitatea pădurilor, în general, şi a arboretelor de molid vătămate de cervide, în special, cât şi eficienţa lor în funcţiile ecologice, sociale sau economice ce le revin, să rămână mereu la un nivel inferior potenţialului pe care l-ar putea atinge.

În trecut, când pădurile se exploatau aproape exclusiv în vederea satisfacerii nevoilor de lemn, gospodăriile silvice s-au străduit să le conducă spre forme structurale corespunzătoare scopurilor urmărite, căutându-se să se stabilească, în raport cu diferite destinaţii ale pădurilor, caracteristicile cele mai convenabile ale acestora. Deoarece expresia caracteristică a stării proprii a unui arboret o constituie exploatabilitatea, în înţelesul de stare de maximă eficacitate, una din problemele amenajării pădurilor, căreia îi revine sarcina conducerii pădurilor spre această stare, a fost şi este stabilirea exploatabilităţii (respectiv a vârstei exploatabilităţii).

Vârsta exploatabilităţii constituie o caracteristică individuală a fiecărui arboret, stabilindu-se în raport cu funcţiile atribuite, potenţialul silvo-productiv şi ecoprotectiv al staţiunii, starea fiecărui arboret, res- pectiv urgenţa de regenerare. Pentru arboretele de molid vătămate de cervide, expresive din punctul de vedere al bazei de amenajare considerate în for- mularea de principii ştiinţifice pentru gestionarea durabilă a acestei categorii de ecosisteme montane ar putea fi exploatabilitatea absolută precum şi ex- ploatabilitatea maximului de efect economic.

Exploatabilitatea absolută exprimă starea la care un arboret devine exploatabil după criteriul producţiei totale de lemn şi se consideră realizată în momentul în care creşterea medie a producţiei totale a devenit maximă. În condiţiile creşterii importanţei eficienţei economice în silvicultură, nu pot fi neglijaţi indicatorii economici la stabilirea vârstei exploatabilităţii economice. Comune celor două categorii de exploatabilitate exprimate şi arboretelor de molid vătămate de cervide este influenţa pe care o exercită prezenţa putregaiului de trunchi asupra creşterii medii a producţiei principale, respectiv influenţa considerată din punctul de vedere al indicatorilor economici specifici (exprimarea creşterii medii a producţiei totale în unităţi valorice).

Creşterea vătămărilor aduse fondului forestier prin poluare, atacuri de insecte, secete, doborâturi de vânt, rupturi de zăpadă, corelate cu starea actuală din punct de vedere calitativ a unor categorii de ecosisteme forestiere montane, vor impune în viitorul apropiat decizii amenajistice adecvate şi atente precontări din posibilităţile calculate, precum şi riguroase măsuri de reconstrucţie ecologică a arboretelor vătămate, de prevenire a extinderii calamităţilor şi de creare a fondului de rezervă, absolut necesar pentru asemenea situaţii.

Regenerarea pădurii cultivate se realizează sub influenţa întregului complex de factori ai mediului natural, dar şi cu hotărâtoare contribuţie antropică. Regenerarea, pentru arboretele afectate de cervide, nu mai trebuie lăsată să se producă oricând şi oricum, ci este necesar să fie condusă după un program dinainte stabilit, prin care să se adopte modalitatea practică cea mai eficace de conducere cât mai sigură, neîntârziată şi mai puţin costisitoare în spaţiu şi timp, în conformitate cu scopurile economice şi structura dorită a viitoarei păduri. În general, pentru stabilirea urgenţelor de regenerare se folosesc criterii ecologice, auxologice, silviculturale şi economice.

Pentru încadrarea arboretelor de molid vătămate de cervide pe urgenţe de regenerare s-a propus luarea în considerare a următoarelor criterii (categorii) şi elemente silviculturale: caracteristici structurale ale arboretelor (indicele de densitate); caracteristicile calitative ale arboretelor (vârsta; frecvenţa vătămărilor); regenerarea (proporţia ocupată de seminţiş în cadrul arboretelor); sortarea primară a arboretelor (volumul ocupat de lemnul cu putregai); sortarea dimensională a arboretelor (procentul cu care se diminuează sortimentele dimensionale ca urmare a prezenţei lemnului cu putregai de trunchi).

Până la elaborarea de criterii bazate pe cercetări multidisciplinare, pentru arborete de codru regulat, analizând rezultatele obţinute în problematica fundamentării auxologice şi amenajistice a gestionării durabile în ecosisteme artificiale de molid din nordul ţării vătămate de cervide, s-a propus următoarea clasificare a acestora pe urgenţe de regenerare:

  • în urgenţa I vor fi încadrate toate arboretele de molid vătămate de cervide care, în raport cu starea lor de vegetaţie şi sănătate, nu mai pot fi menţinute pe picior, fără riscul degradării lor totale şi al unor influenţe negative asupra pădurii însăşi
  • din urgenţa a II-a se propune a face parte toate arboretele de molid vătămate de cervide la care dinamica procesului de regenerare se face mulţumitor, iar arboretele se află într-o stare precară din punct de vedere structural şi calitativ, având o productivitate inferioară celei potenţiale
  • în urgenţa a III-a se vor încadra arboretele de molid vătămate de cervide la care structura, vitalitatea şi starea lor de sănătate pot compensa frecvenţe mici ale vătămărilor, arborii vătămaţi putând fi extraşi cu ocazia lucrărilor de îngrijire (Vlad, 2002, 2005, 2007)

2.1.2. Fundamente silvotehnice

Întemeierea culturilor este unul din punctele hotărâtoare în reuşita instalării şi conducerii arboretelor spre structuri funcţionale polivalente, capabile să răspundă la cerinţe multiple, pentru a păstra cât mai puţin alterată stabilitatea pădurilor naturale şi artificiale nou instalate, guvernată de legile biologice caracteristice echilibrului dinamic al ecosistemelor forestiere, fără a fi afectate structurile de rezistenţă ale acestora. Pentru pădurile cu funcţii multiple, aşa cum se doresc majoritatea celor din ţara noastră, stabilirea compoziţiei de regenerare, optimizarea compoziţiei arboretelor, precum şi determinarea compoziţiei-ţel, nu poate fi decât policriterială. Intervin, deci, criterii multiple ecologice, economice şi sociale în crearea de arborete noi în zonele expuse acţiunii negative a cervidelor. Vor fi avute în vedere specii şi compoziţii optime pentru noile arborete instalate, ţinând cont de noile orientări în domeniu pe plan european şi mondial, precum şi de perspectivele culturii principalelor specii forestiere.

Potrivit criteriului ecologic, în zonele de risc la acţiunea cervidelor se vor promova speciile şi compoziţiile natural-potenţiale, cât mai apropiate de cele ale ecosistemelor naturale ce au vegetat în zonă, asigurând, astfel, din momentul instalării culturilor, condiţiile necesare stabilităţii ecosistemelor forestiere în condiţii de înaltă eficacitate funcţională. Asigurarea stabilităţii ecologice devine criteriul fundamental la stabilirea compoziţiei viitoarelor arborete. Când se vorbeşte de stabilitatea ecosistemelor forestiere trebuie avute în vedere nu numai menţinerea structurii şi a modului de funcţionare a biomasei, ci şi condiţiile abiotice (clima, structura solului, regimul hidrologic), care în mare măsură depind de stabilitatea biocenozei.

Alegerea speciilor este o operaţie deosebit de importantă, deoarece ea determină nu numai nivelul cantitativ şi calitativ al producţiei de masă lemnoasă ci şi siguranţa producţiei viitoare. Dacă se are în vedere numai criteriul producţiei de lemn, întemeierea culturilor va rezolva numai o singură problemă din multitudinea celor existente, conducând în final la un unilateralism economic şi la o uniformizare a structurii pădurilor, cu consecinţe negative pe termen lung, din care unele sunt imprevizibile. Substituirea speciilor locale şi introducerea altora, precum şi realizarea de monoculturi, nu înseamnă numai modificarea compoziţiei populaţiei de arbori din ecosistem. Se produc modificări profunde asupra întregului sistem, se schimbă structura biocenozei în ansamblul ei, se elimină multe specii din fluxu- rile de materie şi energie, adăugându-se altele, se influenţează evident asupra biotopului în direcţii diferite, uneori se afectează echilibrul ecologic, subminând capacitatea biocenozei de a ţine sub control factorii de mediu.

Alegerea speciilor în compoziţiile de regenerare după criterii ecologice nu vine în contradicţie cu interesele economice ale viitorului. Chiar dacă s-a dovedit experimental superioritatea variantelor de lucru care folosesc un număr mic de exemplare de molid la plantare, în zonele de risc la acţiunea cervidelor din subzona amestecurilor de răşinoase cu fag se va evita crearea monoculturilor artificiale de molid, primele expuse acţiunii destabilizatoare a factorilor biotici şi abiotici din zona supusă cercetărilor. Nu pot fi concepute păduri stabile şi rezistente acţiunii factorilor perturbatori biotici şi abiotici, fără compoziţii de regenerare de tip natural sau cvasinatural, constituite din specii autohtone rezistente şi adaptate de milenii la condiţiile de mediu respective. La punerea în aplicare a principiului ecologic pentru crearea de arborete în zone expuse acţiunii cervidelor, trebuie înţeles rolul ecologic şi economic al tuturor speciilor autohtone, chiar dacă unele au fost pe nedrept neglijate (frasinul, paltinul, mesteacănul, plopul, salcia), ele având un excepţional rol ecologic, mai ales sub raport silvocinegetic.

Având în vedere cele expuse, în compoziţiile de regenerare din zone cunoscute ca fiind vulnerabile acţiunii cervidelor, din staţiuni specifice amestecurilor de răşinoase şi fag, este indicată mărirea proporţiei de participare a foioaselor (fag, paltin de munte, frasin) chiar până în jurul valorilor de 50-60%, tocmai în spiritul diversificării din start a structurii orizontale specifice acestor arborete şi al posibilităţii creării de arborete cu parametri de stabilitate optimi. Lucrările de îngrijire şi conducere a arboretelor ce se vor efectua pe parcursul dezvoltării acestora se vor preocupa de atingerea compoziţiei-ţel propuse, de diversificarea profilului vertical specific, de menţinerea parametrilor de stabilitate între valori optime conform zonei forestiere de lucru şi de asigurare a stării calitative şi fito-sanitare corespunzătoare scopului propus la înfiinţarea culturilor forestiere. De asemenea exemplarele bine conformate de paltin, fag, anin, mesteacăn, plop, salcie se vor menţine peste tot unde este posibil în zonele cu interes cinegetic sau în zonele expuse acţiunii nefavorabile a cervidelor, pentru a reduce presiunea exercitată asupra molidului.

Prin cercetările anterioare (Ichim, 1975, 1990; Vlad, 2002, 2006) s-a demonstrat că daunele provocate de vânat acţionează pe două planuri: unul prin care se aduc prejudicii masei lemnoase (prin declasarea calitativă) ca urmare a apariţiei putregaiului pe trunchi, iar celălalt prin slăbirea rezistenţei arborilor (arboretelor) la vânt şi zăpadă.

Până la alegerea modalităţilor de lucru efective, este necesar să se stabilească valoarea cantitativă şi calitativă reală a materialului lemnos ce rezultă din astfel de arborete, afectate în diferite grade de vânat.

Vătămările provocate de cervide pun, în unele zone, probleme grele pentru gospodărirea arboretelor în viitor. Factorul hotărâtor în luarea deciziilor îl constituie gradul de dezvoltare, respectiv înălţimea putregaiului pe trunchiul arborelui şi viteza sa de propagare.

Pentru reconstrucţie ecologică se impune în primul rând: corelarea efectivelor de vânat cu posibilităţile de hrană oferite de pădure (aşa încât pagubele să fie minime), aplicarea unor tehnologii de regenerare şi conducere a arboretelor care să ducă la diversificarea structurală şi prin ea la o stabilitate mai ridicată a arboretelor.

Pentru stabilirea oportunităţii includerii unor arborete dăunate de vânat în cadrul lucrărilor de reconstrucţie ecologică, precum şi a alegerii variantei de lucru, sunt necesare lucrări de teren şi de birou specifice. Din cadrul lucrărilor de teren fac parte: inventarierea arboretului; stabilirea zonelor cu frecvenţa cea mai mare a vătămărilor şi distribuţia spaţială a acestora în arboret; identificarea şi delimitarea unor porţiuni (dacă există) care se deosebesc pregnant de restul arboretului din punct de vedere al compoziţiei sau al altor criterii amenajistice, unde nu ar trebui să se intervină cu astfel de lucrări; stabilirea vechimii rănilor. Lucrările de birou constau din:

  • stabilirea procentului de vătămare
  • determinarea pierderilor cantitative şi calitative de material lemnos ca urmare a vătămărilor provocate de vânat
  • încadrarea arboretelor investigate pe urgenţe de regenerare
  • stabilirea “intervalului de redresare”
Alegerea variantei de lucru se va face în funcţie de:
  • vârsta arboretului
  • forma unităţii amenajistice
  • procentul de vătămare
  • clasa de producţie
  • indicele de densitate
  • distribuţia spaţială a vătămărilor în arboret
  • pierderile cantitative şi calitative de masă lemnoasă
  • valoarea „intervalului de redresare” (Vlad, 2007)

În cadrul aplicării lucrărilor de reabilitare a funcţionalităţii arboretelor de molid vătămate de cervide prin tăieri rase în benzi şi pe parchete mici, se va acorda o atenţie deosebită următoarelor elemente:

  1. Mărimea (lăţimea se stabileşte la 1-1,5 H medie a arboretului, ţinându-se cont de distanţa până unde pot ajunge seminţele purtate de vânt şi de asigurarea protecţiei laterale necesară germinării seminţelor şi dezvoltării puieţilor în primii ani)
  2. Orientarea (se va face perpendicular pe direcţia vân- tului periculos)
  3. Direcţia de înaintare a tăierilor (se va stabili împotriva vântului periculos)
  4. Modul de regenerare (în benzile practicate pe cale naturală, din sămânţa arboretului rămas, sau pe cale artificială prin plantaţii)
  5. Timpul de revenire cu tăieri (va fi corelat cu periodicitatea fructificaţiei, repeziciunea de instalare a seminţişului, dezvolta- rea puieţilor ce se vor planta, restricţii pe linie de protecţia pădurilor)
  6. Numărul de intervenţii prin care se va înlătura arboretul (va fi stabilit în funcţie de starea sa actuală, mersul regenerării, efectele posibile ale diferiţilor factori perturbatori – vânt, zăpadă)
  7. Lucrările cu caracter special (fac referire la protejarea arboretului rămas şi la protejarea seminţişului instalat, respectiv a puieţilor plantaţi) (Vlad, 2007)

2.1.3. Fundamente economice

Ţinând cont de cele exprimate, gestionarea durabilă a ecosistemelor forestiere artificiale de molid vătămate de cervide trebuie să pornească de la obiectivul economic stabilit prin destinaţia atribuită, respectiv prin eficacitatea funcţională a pădurii, deoarece exploatabilitatea trebuie să corespundă acestui obiectiv şi pentru că diferite funcţiuni impun, pentru determinarea exploatabilităţii, metode diferite.

Fig. 1 Dinamica creşterii curente a producţiei totale
(Ict) (arborete de molid din clasa de producţie a II-a) în
corelaţie cu frecvenţa vătămărilor şi cu vârsta arboretelor
(U.P. I Demacuşa, O.S. Tomnatic)
S-a constatat faptul că maximul creşterii curente a producţiei totale corespunde cu maximul procentului mediu de vătămare în arboretele de molid vătămate de cervide, componente ale unităţii de producţie studiate (fig. 1). Această dinamică a daunelor a fost generată probabil şi de eliminarea unor substanţe atractante în stadiul de dezvoltare specific producerii rănilor de către cervide, ajungându-se la actuala situaţie în evoluţia arboretelor tocmai în intervalul caracterizat şi printr-o maximizare a proceselor fiziologice la nivelul acestora. De asemenea, intervalul când se înregistrează maximul valoric corespunzător elementelor specificate coincide cu vârsta la care arboretele de molid sunt expuse unui risc maxim din punct de vedere al vătămărilor cauzate de zăpadă. Ulterior aceste arborete vor fi potenţial expuse doborâturilor produse de vânt.

Şi aceste constatări demonstrează necesitatea includerii arboretelor din clasa de vârstă a II-a în cadrul primei urgenţe de regenerare specifice arboretelor de molid vătămate de cervide, prin prisma efectelor generate de maximizarea procentului de vătămare, în corelaţie cu vârsta rănilor şi mai ales cu proporţia lemnului cu putregai, asupra creşterii medii a producţiei totale, respectiv asupra producţiei şi productivităţii arboretelor de molid afectate.

Calitatea arboretelor de a fi exploatabile este caracterizată de starea lor ecologică, care la rândul ei este uneori determinată de anumiţi factori perturbatori, a căror influenţă este atât de mare încât le periclitează însăşi existenţa sau le reduc potenţialul de producţie şi protecţie. În asemenea situaţii este imperios necesară regenerarea lor înainte de vârsta normală a exploatabilităţii, recoltarea lemnului se impune cu atât mai degrabă cu cât este mai mare decalajul existent între potenţialul productiv şi ecoprotectiv al staţiunii, pe de o parte, şi efectele de producţie şi protecţie ale arboretelor respective, pe de altă parte. În raport cu mărimea acestui deficit funcţional se stabilesc urgenţe de regenerare pentru toate arboretele necorespunzătoare.

Valorile exprimate de volumul lemnului cu putregai de trunchi sunt însemnate, în primul rând, pentru că acestea reprezintă doar proporţia lemnului cu putregai, valorile reale ale lemnului de foc, în cadrul arboretelor de molid vătămate de cervide, se vor obţine prin adăugarea procentelor corespunzătoare sortării primare a arboretelor. În al doilea rând, la frecvenţe ale vătămărilor medii şi mari (valori mai mari de 50% clasa de vârstă II, respectiv mai mare de 60% clasele de vârstă III şi IV) proporţia lemnului cu putregai se apropie şi în unele cazuri depăşeşte 25% din volumul arboretelor. În plus, volumul specificat se află localizat la baza trunchiului arborelui, acolo unde este cantonată cea mai mare cantitate de lemn de lucru (cu utilizări superioare în practica industrială) care, în urma rănilor produse de cervide şi a apariţiei putregaiului de rană, suferă o declasare puternică, cu efecte negative asupra producţiei calitative a arboretelor.

Acţiunea cervidelor prin cojiri şi roaderi (care generează prezenţa putregaiului de trunchi), asupra arboretelor de molid şi exprimată prin structurarea sortimentelor dimensionale în arboretele afectate este semnificativă. Acest lucru este susţinut prin faptul că pierderile procentuale cele mai însemnate se realizează la sortimentele superioare corespunzătoare lemnului de lucru (gros II şi gros III - clasa de vârstă a II-a, respectiv gros I, gros II şi gros III – la clasele de vârstă III şi IV), care deţin ponderea cea mai mare din punct de vedere al preţului lemnului de lucru (Vlad, 2002, 2005, 2006, 2007).

Cercetările recente efectuate în domeniul pierderilor economice în arborete de molid vătămate de cervide indică faptul că, din totalul volumului propus spre recoltare, conform planului decenal al produselor secundare (rărituri), lemnul cu putregai de trunchi apărut ca urmare a vătămărilor produse de cervide reprezintă între 18% şi 22%. De menţionat este faptul că acest volum nu poate fi inclus decât în categoria lemnului de foc (Cuciurean, 2009).

Conform preţurilor actuale pentru masa lemnoasă pe picior (preţurile de începere a licitaţiei) destinată agenţilor economici (lemn de lucru şi lemn de foc), rezultă că diferenţa faţă de valoarea iniţială a masei lemnoase considerată reprezintă între 15,7% şi 18,6% din valoarea iniţială. Raportând diferenţa de valoare obţinută la suprafaţa pe care se vor aplica lucrările de îngrijire şi conducere a arboretelor – rărituri –, rezultă că influenţa daunelor produse de cervide se concretizează într-o pierdere de aproxi- mativ 300-358 RON/ha (Cuciurean, 2009).

3. Concluzii

Perturbarea biocenozelor forestiere din anumite zone, organizate după legile de funcţionare ale ecosistemelor naturale în raport cu strategia lor ecologică, a fost posibilă prin înlocuirea vechilor arborete naturale, cu structuri funcţionale polivalente capabile să răspundă la cerinţe multiple, cu monoculturi artificiale.

Aceste culturi, mult depărtate de modelul pădurilor naturale, sunt instabile şi nu pot rezista în timp decât prin intervenţii umane permanente şi mari consumatoare de energie suplimentară, care să înlocuiască funcţiile de autoreglaj ale ecosistemelor naturale; de aici decurg şi daunele multiple înregistrate în cadrul acestora, o consecinţă de mari proporţii a dereglajului ecologic fiind vătămările cauzate de cervide arboretelor artificiale de molid instalate în locul vechilor păduri naturale dotate cu structuri naturale, stabile, din etajul amestecurilor de răşinoase şi fag.

Refacerea echilibrului ecologic în ecosistemele artificiale de molid, în condiţiile în care în ultimii ani nu s-au constatat vătămări semnificative provocate de cervide din punct de vedere al numărului de arbori vătămaţi şi al suprafeţei afectate, urmăreşte în primul rând sporirea stabilităţii la zăpadă şi vânt a acestor arborete, pentru care accentul trebuie pus pe sporirea rezistenţei lor interioare şi conturarea direcţiilor de gestionare durabilă pe termen mediu şi lung.

Măsurile indicate în vederea diminuării pagube- lor produse de cervide se referă în principal la crearea şi îngrijirea noilor arborete instalate pre- cum şi la reconstrucţia ecologică a pădurilor afec- tate, acţionând pentru:

  1. Stabilirea oportunităţii şi a necesităţii reconstrucţiei ecologice a arboretelor de molid afectate în diferite grade de cervide prin încadrarea acestora pe urgenţe de regenerare, în funcţie de criterii, categorii şi elemente specifice
  2. Formarea de arborete amestecate în concordanţă cu compoziţiile arboretelor naturale ce au vegetat în zonele forestiere afectate
  3. Evitarea aplicării tăierilor rase şi cvasirase, prin care se favorizează înmulţirea bazei trofice pentru cervide în perioada de vegetaţie, în dezechilibru cu lipsa ei pe timp de iarnă
  4. Menţinerea echilibrului ecologic necesar între răpitori şi consumatorii primari

Momentele când se poate acţiona cu eficienţă pentru stabilizarea acestei categorii de ecosisteme montane sunt trei:

  • primul, la crearea arbore- telor, prin alegerea speciilor, respectiv stabilirea compoziţiei şi schemelor de plantare
  • al doilea, când se realizează starea de masiv şi se pune problema aplicării lucrărilor de îngrijire, respectiv a curăţirilor (în special) şi a răriturilor
  • iar al treilea moment face referire la stabilirea urgenţei de regenerare specifice arboretelor afectate de cervide în funcţie de caracteristicile structurale şi calitative generate de prezenţa rănilor, care de fapt implică reluarea circuitului specific de creare, îngrijire şi exploatare a pădurilor

Mulţumiri

Cercetările au fost efectuate în cadrul proiectului ID 50: „Modele statistico-matematice şi tabele de sortare în arborete de molid vătămate de cervide”, finanţat de către Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării, prin Planul Naţional de Cercetare, Dez- voltare şi Inovare - PN II, Programul Idei, competiţia 2008.

Bibliografie

  • B a c h m a n n , P. , 1 9 9 9 : Biodiversity and changes in forest management planning. Assessment of Biodiversity for improved forest management. pp. 125-134.
  • C u c i u r e a n , C . , 2 0 0 9 : Cercetări tehnico-economice privind pagubele produse de vânat şi căile de reducere a aces- tora în pădurile din bazinul superior al râului Moldova (ob- cinele Bucovinei). Teză de doctorat, Universitatea „Transilva- nia” din Braşov. 182 p.
  • d e C a l e s t a , D . , S t o u t , S . , 1 9 9 7 : Relative deer density and sustainability: a conceptual framework for inte- grating dear management with ecosystem management”. Wild- life Society Bulletin nr. 25, pp. 252–258.
  • d e C a l e s t a , D . , 1 9 9 8 : Deer ecosystem damage and sustaining forest resources. Journal of Wildlife Management, nr. 53, pp. 711–718.
  • G e a m b a ş u , N . , 1 9 8 0 : Unele probleme ale gospodăririi pădurilor de molid din Bucovina. Revista Pădurilor, nr. 1, pp. 12-15.
  • G i u r g i u , V. , 1 9 7 8 : Conservarea pădurilor. Editura Ceres, Bucureşti. 308 p.
  • G i u r g i u , V. , 1 9 8 2 : Pădurea şi viitorul. Editura Ceres, Bucureşti. 407 p.
  • G i u r g i u , V. , 1 9 8 8 : Amenajarea pădurilor cu funcţii multiple. Editura Ceres, Bucureşti. 290 p.
  • I c h i m , R . , 1 9 9 0 : Gospodărirea raţională pe baze eco- logice a pădurilor de molid. Editura Ceres, Bucureşti. 186 p.
  • S a i n t - A n d r i e u x , C h . , 1 9 9 4 : Dégâts forestier et grand gibier. Office National de la Chasse, Supplément Bul- letin Mensuel nr. 195. 8 p.
  • V l a d , R . , 2 0 0 2 . Fundamente ştiinţifice auxologice şi amenajistice privind gestionarea pădurilor de molid din nor- dul ţării vătămate de cervide. Teză de doctorat, Universitatea „Ştefan cel Mare” Suceava. 267 pg.
  • V l a d , R . , 2 0 0 4 : Implicaţii ale vătămărilor produse de cervide pe spaţii mari forestiere în gestionarea pădurilor de molid. Analele Universităţii Ştefan cel Mare Suceava - secţiunea Silvicultura, serie nouă, nr.2/2004, pp. 15-28.
  • V l a d , R . , 2 0 0 5 : Stabilirea urgenţelor de regenerare pentru arboretele de molid vătămate de cervide. Silvologie vol. IV B, Ed. Academiei Române, Bucureşti, pp. 298-305.
  • V l a d , R . , 2 0 0 6 : Cercetări privind repartiţia volumului pe sortimente dimensionale în arborete de molid vătămate de cervide. Revista pădurilor nr. 2, pp. 35-40.
  • V l a d , R . , 2 0 0 6 : The amplitude of the deer damage on large forest areas. Proceedings of the Romanian Academy series B: Chemistry, Life Science and Geosciences, nr. 1, pp. 47-55.
  • V l a d , R . , C u c i u r e a n , C . , 2 0 0 7 : Cercetări privind repartizarea volumului pe sortimente primare in arborete de molid afectate de factori biotici perturbatori. Revista pădurilor nr. 1, pp. 10-16.
  • V l a d , R . , 2 0 0 7 : Caracteristici dendrometrice şi auxo- logice ale arboretelor de molid vătămate de cervide. Editura Silvică, 182 p.
  • V l a d , R . , 2 0 0 7 : Fundamente silviculturale pentru gestionarea arboretelor de molid vătămate de cervide. Editura Silvică, 150 p.

Scientific principles for the functional rehabilitation of Norway spruce stands affected by deer species

Abstract

The durable management of the deer-damaged Norway spruce artificial forest ecosystems should start from the chosen economic target, i.e. the functional efficiency of the forest. Since forestry management should meet this aim, a first step should be to specify clearly a few scientific bases regarding the rehabilitation of the functionality of Norway spruce ecosystems affected by biotic disturb- ing factors. In this respect, the issues related to the damage caused by deer will have to take into account a number of forest planning, forest-technical and economic bases. These are fundamental elements of the sustainable management, based on the ecology of eco- systems in the mountain forest areas exposed to the action of this biotic disturbing factor.

Acest articol face parte din:

Modificări:

  • 2009-12-01 00:00:01
Licenţa Creative CommonsAceastă operă creată de Revista pădurilor este pusă la dispoziţie sub Licenţa Atribuire-Necomercial-FărăModificări 3.0 Ne-adaptată Creative Commons.