Revista pădurilor. 125 de ani de existență

Rezumat

Revista pădurilor (Journal of forests) 125 years of existence

The history of the Revista pădurilor (Journal of forests) was presented since its setting up (in 1886, by the non-governmental organization Progresul Silvic) until nowadays. The journal was issued permanently for 125 years representing a domestic and international record.
During the communist regime the journal was integrated into the governmental structures, a fact which partially still persists. The measures for strengthening the journal are also present.

Odată cu înălțarea domnitorului Carol I la conducerea țării, apar în România și primele publicații economice și științifice. În acest context menționăm meritul silvicultorului C.F. Robescu și al agronomului P.S.Aurelian, care, împreună cu Gr. Ștefănescu au înființat în 1870 Revista științifică, la care primul autor a publicat 23 de note de profil silvic. Adoptarea în 1881 a primului Cod silvic a stimulat interesul pentru activitatea științifică, făcând posibilă apariția primei publicații de profil: Revista pădurilor, editată și susținută financiar de renumitul silvicultor P.S. Antonescu-Remuși. A dăinuit însă numai doi ani (1881 - 1882). Dar, Revista științifică a continuat publicarea de articole și note cu caracter silvic.

Ulterior, dar concomitent cu înființarea în aprilie 1886 a Societății „Progresul Silvic”, s-a născut și publicația acesteia, acordându-i-se același nume, dat anterior primei reviste, de Revista pădurilor, „spre a se conforma principiului continuității care stă la temelia gândirii silvicultorului”.

Totuși, din lipsa mijloacelor financiare, apariția revistei a fost posibilă doar în noiembrie 1886, în urma unui generos act de donație oferit de Administrația Domeniilor Coroanei, adminstrație condusă de acad. Ion Kalinderu, președintele de onoare al Societății „Progresul Silvic” și sfetnic al regelui Carol 1 (SPS, 1936).

Din aceeași sursă, aflăm că Revista pădurilor este, după Economia națională (1873), Buletinul Societății de Geografie (1876), Spitalul (1881) și Buletinul Societății Politehnice (1885), una dintre publicațiile românești de cea mai îndelungată și regulată apariție. Alte periodice cu caracter eco- nomic sau științific - Revista științifică (1870) și Economia rurală - și-au încetat apariția demult.

Între timp și-au întrerupt activitatea și primele reviste menționate mai sus. Astfel, în prezent Revista pădurilor este publicația tehnico-științifică cu cea mai îndelungată apariție din România și una dintre cele mai vârstnice reviste de profil silvic din lume.

Revista, în fiecare din epocile pe care le-a traversat, a fost elogios omagiată, succesiv, la împlinirea vârstelor de 50, 70, 80, 90 și 100 de ani 1 . În acest context, în privința valorii revistei noastre, s-au pronunțat personalități din afara Silviculturii, de cel mai înalt prestigiu al intelectualității românești, inclusiv academicieni. Prezentăm o parte dintre aceste evaluări și omagieri.

După ilustrul agronom academician Gh. Ionescu-Șișești, „Revista pădurilor este o operă profesională și culturală care reprezintă un pivot în cultura și economia țării noastre. Ea nu este revista unui corp, este revista unui imperativ național” (Ionescu- Șișești, 1956).

Ulterior, eminentul istoric, academician C.C. Giurescu recunoaște că „În «Istoria pădurii românești», apărută la finele lui 1975, am calificat Revista pădurilor drept un adevărat tezaur pentru istoria Silviculturii românești. Într-adevăr, paginileacestei reviste însumează un foarte valoros material științific, informativ și statistic, precum și numeroase studii semnate de cei mai competenți cunoscători ai pădurii românești. Fără consultarea și utilizarea Revistei pădurilor n-aș fi putut scrie istoria pădurii românești în ultimii 90 de ani " (Giurescu, 1976).

Mai recent, președintele Academiei Române,regretatul academician Radu Voinea, a ținut să recunoască faptul că „Este o deosebită bucurie pentru membrii titulari și membrii corespondenți ai Academiei R.S. România, ca în biblioteca acestei prestigioase instituții să se păstreze întreaga colecție seculară a Revistei pădurilor: cea mai vârstnică revistă tehnico-științifică din țară, organ de înaltă ținută științifică... De-a lungul gloriosului ei secol, revista s-a dovedit stegarul ideilor înnoitoare în silvicultură, dar și barieră împotriva supraexploatării pădurilor țării, a exploatării nemiloase, a secătuirii izvorului nostru _forestier Sărbătorim astăzi, de asemenea, pe cei care, în perioada respectivă au militat pentru o silvicultură autentică, cu specific național, contribuind la formarea științei silvice românești" (Voinea, 1985).

Dintre marile personalități silvice marcante ale comunității academice românești, în privința Revistei pădurilor s-au pronunțat Marin Drăcea, acum membru post-mortem al Academiei Române, precum și acad. Constantin Chiriță, după cum urmează.

După primul academician silvic, Marin Drăcea, „Generația actuală, prin cei ce răspund de evoluția lumii noastre silvice, a cugetat bine ca din patrimoniul material și moral creat de înaintașii noștri în domeniul complexului om -pădure - lemn - în antropo-silvo-lignum - să păstreze Revista pădurilor: și bineînțeles, s-o amelioreze. Șaptezeci de ani de perseverare a unei reviste de specialitate la un popor tânăr și fără tradiții forestiere este intr-adevăr un eveniment impresionant, care trebuia comemorat.

Șapte decenii revista noastră afost organul central și permanent al cugetării silvice în spațiul carpato-ponto-danubian. Timp de 70 de ani, cei mai buni și devotați truditori din serviciul pădurii au sădit în revistă germeni de știință, de practică, de conștiință forestieră și de etică profesională. Generația noastră de astăzi are o revistă completă, bogată și variată, dar puțini cunosc drumul greu pe care a trebuit să-l parcurgă pentru a ajunge la situația de astăzi.

Revista n-a fost numai un organ de informare științifică și practică, ci și un organ activ de atitudine, care a apărat cu curaj bunăstarea economiei forestiere și a lemnului... Ca vechi slujitor al pădurii și colaborator al revistei, împărtășesc, alături de toți prietenii și susținătorii ei, cea mai înaltă satisfacție cu ocazia acestei aniversări și îi urez ani mulți pe drumul pe care a mers și merge, astfel ca, inspirându-se din interesele permanente ale patriei și din cea mai curată doctrină forestieră, să știe să rămână viabilă, să se facă respectată și să se impună opiniei publice " (Drăcea, 1956).

Academicianul C. Chiriță intervine după cum urmează: „Creație a Societății «Progresul Silvic», înființată în același an, Revista pădurilor; în dezvoltarea ei continuă, afost timp de un secol oglinda larg cuprinzătoare a tuturor idealurilor și luptelor pentru apărarea existenței și integrității pădurilor și pentru prevenirea folosirii lor greșite și abuzive. În același timp, revista a urmărit cu competență și stăruință, toate problemele privind gospodărirea lor tot mai științifică, tot mai bine fundamentată ecologică a pădurilor țării, corespunzător mediului nostru natural de viață. Tribună a spiritului forestier românesc, purtătoare de drapel în luptele pentru mai binele pădurii românești și al corpului silvic român, organ științific de înaltă ținută, reprezentativ nu numai în țară, ci și în întreaga lumeforestieră internațională, element de sudură spirituală între generațiile de slujitori ai pădurii, Revista pădurilor și-a îndeplinit cu prisosință marea, nobila ei misiune. De aceea, noi, ca și cei care vor veni după noi, îi datorăm devotament total și recunoștință profundă " (Chiriță, 1985).

De-a lungul existenței, revista s-a confruntat cu numeroase dificultăți și perioade critice de mai mică sau mai mare dificultate, create în cadrul Corpului silvic sau din afara acestuia. Astfel, după primul război mondial, un segment al Corpului silvic constituit din tineri silvicultori de înaltă ținută, nemulțumiți de unele stagnări în procesul de modernizare a Silviculturii, în frunte cu Marin Drăcea și Vintilă Stinghe, au înființat în 1919 o nouă revistă: Economia forestieră. Aceasta a avut un efect pozitiv și, după doi ani, a fuzionat cu revista tradițională. O altă tentativă de scindare s-a manifestat în ultima perioadă interbelică, când, un alt grup de silvicultori cu doctorate obținute în străinătate, în frunte cu dr. C. Chiriță, dr. I. Popescu-Zeletin și dr. V. Dinu, au înființat în anul 1934 revista Viața forestieră, publicație interesantă, dar care, din păcate, o perioadă, a fost înregimentată în Mișcarea legionară. După 11 ani de existență, în 1944, s-a integrat în aceeași revistă tradițională. Deosebit de critici pentru revistă au fost primii ani ai perioadei comuniste, după desființarea Socie tății „Progresul Silvic” și preluarea acestei publicații de structurile statului, în combinație formală cu asociații profesionale controlate de partidul aflat la pute re (Giurgiu, 2002). Directivele Partidului Comunist deveniseră atotstăpânitoare, revista fiind obligată să promoveze politica partidului, în principal prin editoriale elaborate de demnitari comuniști.

Treptat, revista, grație Comitetului de redacție constituit din specialiști de marcă, și-a păstrat și chiar întărit calitatea de revistă științifică, recunoscută ca atare pe plan intern și intemațional. Dovadă în acest sens sunt numeroasele citări ale articolelor din Revista pădurilor, citări prezente în reviste silvice europene cu o largă vizibilitate, înclusiv în Forestry Abstracts, Forstliche Umschau, Lesovedenie ș.a. Frecvent, autori străini au optat să ofere articole spre publicare
în Revista pădurilor.

În 1974, când s-a impus de oficialități restrângerea numărului de publicații, revista noastră s-a aflat în pragul desființării. S-a găsit însă o soluție de compromis prin înființarea unei reviste eterogene: „Revista pădurilor, industriei lemnului, celuloză și hârtie", având un caiet distinct „Silvicultură și exploatarea pădurilor", denumit ulterior „Revista pădurilor", cu numai 4 apariții pe an. După aniversarea revistei la un secol de existență, aceasta și-a dobândit independența; ulterior, numărul anual de apariții a fost mărit la 6.

La adunarea de aniversare a 100 de ani de existență a revistei s-a adoptat o declarație de credință către cei care vor elabora raportul de activitate a acesteia pe 200 de ani, cu următorul conținut: „ Noi, generația Centenarului, învățând din trecut și cu gândul la viitor; am dat noi dimensiuni dialogului milenar dintre poporul român și pădure „Voi, generația bicentenarului, veți pătrunde mai mult in tainele pădurii - dar: înainte de toate, apărați-o de voi înșivă [...] Transmiteți mesajul vostru în eternitate! " (Giurgiu, 1986).

Cu excepția primului deceniu al perioadei comuniste, mulțumită devotamentului, demnității și curajului (însoțit de riscuri) majorității membrilor colegiilor de redacție, s-a reușit să se asigure atât continuitatea și ritmul strict al aparitiilor, cât și exercitarea principalelor funcții tradiționale ale revistei: de tribună adevărului științific, de punte de legătură spirituală între generații de silvicultori, de militantă pentru conservarea și dezvoltarea durabilă a pădurilor pentru progres tehnic, economic și ecologic în silvicultură, de cronicar al Silviculturii românești etc., după exemplul precursorilor. A rămas în continuare o revistă a unui imperativ național. A nega excepționala contribuție a Revistei pădurilor din perioada economiei de comandă la dezvoltarea științelor silvice ar fi o neiertată greșeală. S-ar revolta, în primul rând, silvicultori din țările europene avansate, care în toată această perioadă, nu numai că au primit Revista pădurilor, dar au valorificat exhaustiv informații tehnice și științifice ale aces teia, prin recenzii elogioase, trimiteri bibliografice și note în cele mai prestigioase reviste în profil silvic.

După evenimentele politice din decembrie 1989 Revista pădurilor a intrat într-o perioadă critică, de nesiguranță. Centrul de Documentare Forestierã, care asigura editarea revistei, a fost desființat. În final, după o serie de tatonări, revista a fost preluată sub protecția Regiei Naționale Pădurilor și a Societății „Progresul Silvic” proaspăt reînființată, sub coordonarea științifică a unui nou colegiu de redacție, frecvent restructurat, în corelație cu fluctuațiile politice. Calitatea revistei a fost afectată semnificativ, inclusiv în privința relațiilor intemaționale, valorii științifice a unor articole, sistemului de difuzare a acesteia, acreditării ș.a., cu deosebire în perioada 1992-1998 (Giurgiu, 1998).

Nu putem lăsa nemenționat adevărul potrivit căruia în ultimii 22 de ani- cu excepția unor perioade extrem de nefavorabile, Revista pădurilor, conform tradiției, prin articole și cronici necenzurate, a scos în evidență carențele de substanță ale Silviculturii postdecembriste, precum și suferințele pădurii românești, oferind, totodată, soluții benefice pentru o legislație silvică modcmă, pentru reconstituirea rațională a dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere, pentru redresarea stării pădurilor agresate și a economiei forestiere bulversate. Dacă propunerile promovate prin revistă nu au fost luate în considerare, răspunderea față de actuala stare a pădurilor și Silviculturii cade, în primul rând, asupra clasei politice, asupra guvemanților de toate culorile.

În schimb, ne face plăcere să eonsemnăm adevărul potrivit căruia în ultimii ani se constată semne clare de redresare a Revistei pădurilor, redresare susținută pe multiple planuri de Regia Națională a Pădurilor - Romsilva, căreia comunitatea academică din silvicultură îi transmite respeetuoase și sincere sentimente de recunoștință.

Creșterea calității și vizibilității revistei depind în mare măsură de adoptarea următoarelor măsuri minime: înălțarea revistei la o treaptă superioară pe scara acreditării interne și intemaționale; reintroducerea revistei în circuitul internațional al publicațiilor științifice; creșterea exigenței la acceptarea manuscriselor spre publicare; îmbunătățirea calității tehnoredactării; reintroducerea difuzării revistei prin abonamente; restructurarea colegiului de redacție asigurând o prezență echilibrată pe discipline cu participarea unor personalități elevate de specialitate din străinătate; creșterea frecvenței articolelor elaborate de autori străini scrise în limbi de circulație intemațională.

Ne exprimăm, totodată, convingerea conform căreia, în actualele condiții, apartenența Revistei pădurilor la structura Regiei Națioanle a Pădurilor - Romsilva constituie condiția fundamentală pentru supraviețuire și performanță în domeniul dat.

Acum, cu prilejul aniversării a 125 de ani de existență a Revistei pădurilor, ne îndreptăm gânduri de înaltă recunoștință către generațiile de silvicultori care au dat viață și continuitate acestei opere de știință și cultură națională, tezaur al silviculturii românești: Revista pădurilor.

Noi, cei de astăzi, avem sufletul încărcat nu numai de bucuria oferită de acest eveniment aniver sar, ci și de raspunderile față de prezentul și viitorul pădurilor țării, acum agresate și neîngrijite pe multiple planuri. Consemnăm următoarele stări:

  • păduri private ale persoanelor fizice având suprafețe reduse sunt, în mare parte, scăpate de subrigorile unui regim silvic adecvat;
  • ecosisteme forestiere virgine și cvasivirgine - patrimoniu inestimabil al României și Uniunii Europene, chiar mai valoros decât vestigiile de la Roșia Montană - sunt în continuare destructurate, îngustându-li-se înalta lor biodiversitate (prin aplicarea unor tratamente extensive); acest proces este prezent și în cazul pădurilor virgine și cvasivirgine constituite în parcuri naționale și parcuri naturale, proces favorizat chiar de recenta lege a ariilor naturale protejate (Legea 49/2011);
  • deficiențe ale actualului Cod silvic, dar și ale recentei (neinspiratei) inițiative parlamentare prin care se urmărește eosmetizarea Codului silvic în funcțiune; această inițiativă încurajează degradarea unor păduri private neamenajate (permițând recoltarea an de an de produse de igienă până la nivelul creșterii curente anuale), reduce iresponsabil fondul de conservare și regenerare, minimalizează necesitatea ocrotirii biodiversității, ignoră oportunitatea adaptării pădurilor și a silviculturii la schimbările climaterice și multe altele.

Pădurea românească așteaptă o nouă lege sever protceționistă și durabilă, nu una „peticită” pe un suport șubred.

Cele menționate mai sus nu sunt decât o parte dintre multiplele probleme grave și urgente care așteaptă să fie luate în dezbatere și în Revista pădurilor, cu speranța că factorii de răspundere vor recepționa mesajul nostru izvorât din suferințele pădurii românești.

Revista pădurilor, alimentându-se din trecut, din obiectivele permanente ale țării și din cele mai elevate performanțe ale științelor silvice, cu certitudine, va rămâne credincioasă tradiției sale, ca purtător de steag în lupta pentru apărarea pădurilor și folosirea rațională a multiplelor resurse ecoprotective și productive ale acestora, spre binele general al națiunii noastre, în noul context al aderării țării la Uniunea Europeană și al schimbărilor climatice.

Bibliografie

  • Chiriță, C., 1985, Întruperenitateapădurii românești, Revista pădurilor nr. 4.
    Drăcea, M., 1956 -Revistapădurilor nr. 11.
  • Giurescu, C., 1976- La 90 de ani. Revista pădurilor, nr. 4.
  • Giurgiu, V., 1976 - Revista pădurilor, promotoare a ideilor de conservare fondului forestier și de progres în silvicultură. Revista pădurilor, nr. 4, pp. 195-198.
  • Giurgiu V., Mureșan, G., 1985, Un secol de existență a Revistei pădurilor, Revista pădurilor, nr. 4, pp. 181-200.
  • Giurgiu, V., 1986, Sărbătorirea centenarului Revistei pădurilor, Revista pădurilor nr. 1.
  • Giurgiu, V., 1998, Înnumele tradiției și progresului. Analiză și propuneri pentru redresarea Revistei pădurilor. Revista pădurilor, nr. 3, pp. 33-40.
  • Giurgiu, V., 2002, Publicațiileforestiere: trecut, prezentși viitor. Meridiane forestiere nr. 1, pp. 22-24.
  • Ionescu-Șișești, Gh., 1956, Revistapădurilor nr. 4, 1985, p. 211.
  • SPS, 1936, Societatea„Progresul Silvic Cincizeci de ani de existență (1886- 1936). Tipografia „Bucovina”. I.E.Toronțiu, București, 102 p.
  • Voinea, R., 1985, Revista pădurilor, nr. 4.

Note

1 Cei aflați la putere în anii 1996 și 2006 au refuzat aniversarea Revistei pădurilor la 110 și 120 de ani de existență ai acesteia!

Acest articol face parte din:

Modificări:

  • 2011-11-01
Licenţa Creative CommonsAceastă operă creată de Revista pădurilor este pusă la dispoziţie sub Licenţa Atribuire-Necomercial-FărăModificări 3.0 Ne-adaptată Creative Commons.