Simpozionul „Biodiversitatea pădurilor din România”, dedicat „Zilei Internaționale a Biodiversității”

Ziua Internațională a Biodiversității

Sub impulsul comunităţii ştiinţifice internaţionale, la Conferinţa Naţiunilor Unite pentru Mediu şi Dezvoltare (1992) s-a adoptat Convenţia pentru Diversitatea Biologică, în baza căreia Conferinţa Ministerială pentru Protejarea Pădurilor din Europa (1993) a stabilit „ Principiile generale pentru conservarea biodiversităţii biologice a pădurilor din Europa” 1 . Ulterior, la 20 decembrie 2000, Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite a proclamat ziua de 22 mai Zi Internaţională a Biodiversităţii .

Constatându-se că biodiversitatea ecosistemelor forestiere planetare se află într-un accentuat declin, s-a convenit ca anul 2011 să fie dedicat, în premieră, biodiversităţii pădurilor. În acest context, Academia Română, prin Secţia de ştiinţe agricole şi silvice şi Centrul de Studii şi Cercetări de Biodiversitate Agrosilvică (CSCB), împreună cu Secţia de silvicultură a Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu–Şişeşti”, au organizat simpozionul „ Biodiversitatea pădurilor din România” (20 mai 2011). Precizăm că această manifestare ştiinţifică este o continuare a simpozionului „ Biodiversitatea şi stabilitatea ecosistemelor forestiere” , organizat de aceleaşi instituţii cu 17 ani în urmă.

După cuvântul de deschidere expus de acad. Victor Giurgiu şi alocuţiunea aniversară prezentată de prof. Alexandru Bogdan, membru corespondent al Academiei Române, directorul CSCB, au fost prezentate următoarele comunicări ştiinţifice:

De la metodele clasice la cele moderne pentru evaluarea diversităţii genetice şi a speciilor forestiere lemnoase (prof. Nicolae Şofletea şi conf. Alexandru Lucian Curtu)

Diversitatea ecosistemică şi peisagistică din România (dr. Nicolae Doniţă şi dr. Iovu-Adrian Biriş)

Diversitatea factorilor staţionali şi biodiversitatea pădurilor din România (prof. Dumitru Târziu)

Lemnul mort şi rolul acestuia pentru conservarea şi refacerea biodiversităţii pădurilor (dr. Stelian Radu)

Caracterizarea diversităţii structurale a ecosistemelor forestiere, cu referire specială la arboretele de fag aflate la limita estică a arealului european (dr. Daniel Avăcăriţei şi dr. Cătălin Roibu)

Evaluarea diversităţii spaţiale a ecosistemelor forestiere, cu referire specială la arboretele de fag aflate la limita estică a arealului european (dr. Cătălin Roibu şi dr. Daniel Avăcăriţei)

Diversitatea structurală a ecosistemelor de stejar din Câmpia Vlăsiei (dr. Ştefan Neagu)

Diversitatea taxonomică şi ecologică a insectelor din pădurile României (dr. Nicolai Olenici)

Evaluarea, conservarea şi refacerea diversităţii genetice şi a speciilor faunei cinegetice din pădurile României (conf. Ovidiu Ionescu şi ing. Marius Popa)

Aspecte metodologice privind diversitatea păsărilor din pădurile României (prof. Dieter Simon)

Consideraţii asupra evaluării, conservării şi refacerii biodiversităţii faunei piscicole din apele de munte ale României (dr. Ion Cristea)

Cercetări genomice asupra patrimoniului cinegetic din zona Haţeg-Retezat pentru constituirea sectorială a băncii biotehnologice de resurse genetice (dr. Judith Ipate, dr. George Florea Tobă, dr. Marcel Paraschivescu, Amalia Străteanu, asistent Mihai Liviu Enache)

Ipostaze stilistico-culturale referitoare la biodiversitatea structurală a pădurilor (dr. Constantin Bândiu)

Adaptarea gestionării pădurilor la cerinţele conservării şi refacerii biodiversităţii (acad. Victor Giurgiu)

Toate aceste comunicări au adus contribuţii de mare interes sub raport ştiinţific şi practic.

Dintre concluziile conţinute în documentul final al simpozionului, prezentate de acad. Victor Giurgiu, menţionăm următoarele:

  • pe actualul teritoriu al României s-a format un patrimoniu forestier dotat cu cea mai avansată biodiversitate din întreg spaţiul european de climă temperată, biodiversitate încă nevalorificată în toată deplinătatea ei prin cercetări ştiinţifice, dar recunoscută pe plan internaţional 2 ;
  • de-a lungul timpurilor, dar cu deosebire în ultimele două secole, s-a produs o considerabilă îngustare a biodiversităţii, şi, implicit, a stabilităţii pădurilor României, incriminate fiind: a) defrişările, extinse cu intensitate sporită în zonele de câmpie şi dealuri, inclusiv în ultimele 5 decenii (masacrul pădurilor naturale din Lunca Dunării şi din Câmpia Română din anii 1960–1970 rămâne un exemplu relativ recent, de tristă amintire) 3 ; b) aplicarea unui mod extensiv de gestionare (nedurabilă) a pădurilor, cu deosebire prin tratamente distructive (tăieri rase, tăieri în crâng; tratamentul tăierilor succesive şi tratamentul tăierilor progresive, ambele cu perioade scurte de regenerare ş.a.); c) promovarea în exces a monoculturilor, inclusiv cu specii forestiere alohtone; d) marginalizarea reconstrucţiei ecologice a pădurilor destructurate; e) amenajarea pădurilor prin care s-a promovat lichidarea în ritm alert a multor păduri naturale, inclusiv păduri virgine şi cvasivirgine dotate cu o avansată biodiversitate; e) lipsa unor preocupări adecvate pentru conservarea biodiversităţii genetice forestiere;
  • inventarul pădurilor de înaltă biodiversitate, cum sunt cele virgine şi cvasivirgine, realizat de Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice, deşi binevenit şi oportun, este incomplet, deoarece nu s-a dispus de toate mijloacele necesare pentru a cuprinde toată bogăţia de biodiversitate existentă în aceste păduri;
  • recenta lege referitoare la ariile naturale protejate (mai 2011) nu asigură în totalitate conservarea biodiversităţii pădurilor cuprinse în aceste arii, câtă vreme admite aplicarea de tratamente extensive. În unele privinţe se află în discordanţă cu prevederi ale Codului silvic (2008).

Dintre propunerile formulate la simpozion, menţionăm următoarele:

  • identificarea pădurilor de înaltă biodiversitate, cum sunt cele virgine şi cvasivirgine, în vederea ocrotirii lor în sistemul ariilor naturale protejate, dezvoltând şi adâncind investigaţiile anterioare ale Institutului de Cercetări şi Amenajări Silvice;
  • adoptarea unor programe de cercetare multi- şi interdisciplinare, în principal în staţionare permanente, dotate cu aparatură modernă, în vederea cunoaşterii legilor de structurare şi funcţionare a principalelor tipuri de ecosisteme forestiere de înaltă biodiversitate din România, solicitând finanţări internaţionale (îndeosebi de la Uniunea Europeană, ea însăşi fiind interesată de rezultatele acestor cercetări). Antrenarea şi a unor echipe de cercetători din ţări avansate ale UE va fi de bun augur. O preocupare prioritară va trebui acordată cercetărilor pentru cunoaşterea diversităţii genetice şi peisagistice pentru care se constată regretabile rămâneri în urmă. De asemenea, vor fi necesare cercetări şi pentru cunoaşterea biodiversităţii staţionale;
  • antrenarea Centrului de Studii şi Cercetări Agrosilvice al Academiei Române pentru efectuarea de cercetări complexe referitoare la biodiversitatea genetică forestieră, inclusiv pentru crearea de bănci de gene de profil;
  • se solicită elucidarea următoarei probleme: în ce măsură folosirea seminţelor din rezervaţii seminologice şi din „plantaje” seminologice va influenţa biodiversitatea viitoarelor păduri ?
  • ameliorarea şi dezvoltarea capitalului referitor la biodiversitate al actualului Cod silvic (cu prilejul viitoarei revizuiri a acestuia);
  • adaptarea normelor tehnice silvice la cerinţele majore ale conservării şi ameliorării biodiversităţii pădurilor, inclusiv pentru conservarea lemnului mort;
  • îmbunătăţirea Legii ariilor naturale protejate la capitolele referitoare la conservarea biodiversităţii forestiere. Avem în vedere, în primul rând, interzicerea tratamentelor extensive (non-ecologice) pentru pădurile din ariile naturale protejate. Vor trebui eliminate discordanţele dintre Codul silvic şi Legea ariilor naturale protejate;
  • adaptarea amenajării pădurilor la cerinţele referitoare la conservarea biodiversităţii;
  • revizuirea criteriilor referitoare la zonarea funcţională a pădurilor, luând în considerare prevederile Legii ariilor naturale protejate.

De asemenea, s-a insistat pentru identificarea tuturor mijloacelor necesare pentru stoparea pierderilor de biodiversitate, răspunzând şi provocărilor fără precedent generate de schimbările climatice.

O altă recomandare, desprinsă din dezbaterile prilejuite de prezentul simpozion, se referă la îmbunătăţirea substanţială a managementului biodiversităţii pădurilor României. În acest scop este însă necesară o finanţare durabilă a conservării biodiversităţii, fără de care nu se va putea face faţă la marile provocări recente produse de schimbările climatice şi de alţi factori acum imprevizibili. Speranţa noastră se îndreaptă spre instituţiile finanţatoare de profil.

Pentru această solicitare pledează adevărul potrivit căruia România, spre deosebire de alte ţări ale Uniunii Europene:

  • deţine cel mai înalt nivel al biodiversităţii forestiere;
  • posedă încă cel puţin 250 mii ha de păduri virgine şi cvasivirgine de mare interes din punct de vedere al biodiversităţii;
  • este ţara în care pădurile adăpostesc populaţii viguroase, unice, de specii sălbatice aproape dispărute în alte ţări europene, cu referire la urs, lup, râs ş.a.;
  • dispune de unicul peisaj forestier intact din zona temperată a Europei.

În acord cu propunerea regretatului silvicultor german H.J.Otto, fost preşedinte al organizaţiei europene Pro Silva Europa, ‚,este oportună reluarea demersurilor pentru înscrierea pădurilor virgine din România în registrul patrimoniului umanităţii al ONU”.

De asemenea, zona munţilor Retezat-Godeanu-Ţarcu ( aproximativ 100 mii ha ), graţie înaltei biodiversităţi şi naturalităţi, trebuie promovată la nivel naţional şi internaţional ca Peisaj Forestier Intact, unic pentru zona cu climă temperată a Europei.

În plus, sunt oportune demersuri pentru organizarea în România a unui Centru European de cercetări dedicat cunoaşterii ecosistemelor forestiere virgine, în cadrul Institutului Forestier European.

Pe de altă parte, menţionăm faptul că, spre deosebire de alte ţări, cadrul natural, deja dereglat, al României, este acum foarte vulnerabil la hazarde climatice, geomorfologice şi hidrologice, iar schimbările climatice globale – de care nu ţara noastră este răspunzătoare – sunt foarte evidente mai ales în sudul şi sud-estul ţării, ceea ce trebuie să trezească interesul organismelor internaţionale de profil, inclusiv al celor financiare. Există promisiuni din partea UNPD.

În finalul acestei prestigioase manifestări ştiinţifice s-a convenit asupra:

  • publicării comunicărilor susţinute la simpozion, într-un volum distinct;
  • organizării următorului simpozion de profil la 22 mai 2012, respectiv de Ziua Internaţională a Biodiversităţii.

Comisia de ştiinţe silvice a Academiei Române

Secţia de silvicultură a ASAS

Preşedinte

Acad. Victor GIURGIU

Note

1 A se vedea lucrarea „ Dezvoltarea durabilă a pădurilor României” (V. Giurgiu, 2004, Editura Academiei Române).

2 A se consulta lucrarea „ Les foréts vierges de Roumanie”, ASBL Forêts Wallonne, 2001 (V. Giurgiu, N. Doniţă et al. )

3 A se vedea articolul „ Consideraţii asupra stării pădurilor României” (V. Giurgiu, 2010, Revista pădurilor, nr. 2)

Acest articol face parte din:

Modificări:

  • 2011-09-01 00:01:02 log start
Licenţa Creative CommonsAceastă operă creată de Revista pădurilor este pusă la dispoziţie sub Licenţa Atribuire-Necomercial-FărăModificări 3.0 Ne-adaptată Creative Commons.