Dezbaterea națională „Starea și viitorul pădurilor României”, dedicată Anului Internațional al Pădurilor – 2011

Anul Internațional al Pădurilor – 2011

1. Contextul actual

Joi, 5 mai 2011, la Academia Română a avut loc o dezbatere naţională dedicată „Anului Internaţional al Pădurilor – 2011” 1 , organizată de Secţia de ştiinţe agricole şi silvice a Academiei Române, Secţia de silvicultură a Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu–Şişeşti”, Regia Naţională a Pădurilor–Romsilva şi Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice.

La organizarea acestei prestigioase manifestări tehnico-ştiinţifice s-a pornit de la adevărul potrivit căruia desemnarea anului 2011 ca An Internaţional al Pădurilor este „ o oportunitate de creştere a conştientizării, de consolidare a angajamentului politic şi de acţiune la nivel mondial în acest an şi în anii ce vor urma, pentru a realiza o gestionare durabilă a pădurilor”. 2 S-a avut în vedere „ rolul vital şi contribuţia semnificativă a tuturor tipurilor de păduri şi arbori în abordarea provăcărilor globale complexe şi interconectate, legate de dezvoltarea economică şi socială, eradicarea sărăciei, dezvoltarea durabilă a mediului, securitatea alimentară şi agricultură, energia, apă, atenuarea şi adaptarea la schimbările climatice, combaterea deşertificării şi a degradării terenurilor, conservarea biodiversităţii, protecţia bazinelor hidrografice şi reducerea riscului de dezastre”. 2

Cuvântul de deschidere a fost prezentat de vicepreşedintele Academiei Române, acad. Cristian Hera, urmat de alocuţiunile omagiale prezentate de acad. Ionel Valentin Vlad, prof. Gheorghe Sin – membru corespondent al Academiei Române, preşedintele Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti”, ing. Cristian Apostol – secretar de stat în Ministerul Mediului şi Pădurilor, ing. Valerian Solovăstru – director general al Regiei Naţionale a Pădurilor–Romsilva şi de ing. Gheorghe Dumitriu – directorul Institutului de Cercetări şi Amenajări Silvice.

Au fost prezentate următoarele comunicări 3 :

Acad. Victor Giurgiu: Quo vadis, silva?

Prof. Ioan Milescu: Căi de normalizare a structurilor de management forestier, necesare pentru redresarea silviculturii româneşti.

Prof. Marian Ianculescu: Pădurile României în sprijinul agriculturii.

Prof. Ioan Vasile Abrudan, Conf. Sergiu Horodnic : Învăţământul superior silvic de astăzi: ameninţări şi oportunităţi.

Prof. Dumitru Târziu, Prof. Valeriu-Norocel Nicolescu: Fundamentarea tipologiei ecosistemice a silviculturii româneşti.

Dr. Mihai Daia, Dr. Constantin Roşu, Dr. Gheorghe Pârnuţă: Starea actuală şi viitorul regenerării arboretelor prin împăduriri.

Prof. Valeriu-Norocel Nicolescu, Prof. Dumitru Târziu: Îngrijirea şi conducerea arboretelor. Prezent şi viitor.

Dr. Filimon Carcea, Prof. Ion Florescu, Dr. Gheorghe Guiman: Tratamentele şi rolul lor pentru gestionarea funcţională a pădurilor. Învăţăminte şi soluţii pentru viitor.

Dr. Ioan Seceleanu, Dr. Filimon Carcea, Prof. Iosif Leahu: Amenajamentul – instrument esenţial de realizare, în prezent şi în viitor, a unei gestionări durabile a pădurilor din România;

Dr. Nicolae Doniţă, Dr. Iovu-Adrian Biriş, Ing. Dragoş Mihai: Starea actuală şi viitorul ariilor naturale protejate din fondul forestier.

Prof. Rostislav Bereziuc, Prof. Valeria Alexandru, Prof. Valentina Ciobanu: Accesibilitatea pădurilor în prezent şi soluţii pentru viitor.

Dr. Ovidiu Badea, Dr. Ştefan Neagu, Ing. Florin Matei: Monitorizarea forestieră – sistem de evaluare, analiză şi avertizare asupra stării de sănătate a pădurilor.

Ing. Codruţ Bîlea, Ing. Florian Munteanu, Ing. Alexandru Roşu: Impactul legilor de reconstituire a dreptului de proprietate asupra integralităţii şi gestionării pădurilor. Soluţii pentru prezent şi viitor.

Dr. Nicolae Olenici, Dr. Romică Tomescu, Dr. Constantin Neţoiu: Starea fitosanitară a pădurilor României. Prezent şi viitor.

Dr. Ionel Popa, Ing. Vasile Rusu: Vulnerabilitatea şi posibilitatea de reducere a riscului la doborâturi produse de vânt în pădurile montane ale României.

Prof. Ioan Clinciu, Ing. Şerban Davidescu, Ing. Mihai-Daniel Niţă: Starea amenajării bazinelor hidrografice torenţiale şi rolul acesteia pentru reconstrucţia ecologică a ţării.

Dr. Emil Untaru, Dr. Cristinel Constandache, Ing. Sanda Nistor: Starea actuală şi proiecţii pentru viitor în privinţa reconstrucţiei ecologice prin împăduriri a terenurilor degradate din România.

Ing. Gheorghe Marin, Dr. Olivier Bouriaud: Starea pădurilor României, evaluată prin inventarul forestier naţional. Rezultate prealabile.

Acad. Victor Giurgiu: Concluzii şi recomandări pentru revizuirea politicilor, strategilor, programelor şi legislaţiei silvice.

Suplimentar s-a mai prezentat, în rezumat:

  • un mesaj din partea segmentului societăţii civile, reprezentată de organizaţiile neguvernamentale de protecţia mediului şi biodiversităţii, grupate în Coaliţia pentru Mediu din România, mesaj care, într-o excelentă formă ziaristică, a arătat „ situaţia gravă din pădurile româneşti”, generată şi de „ haosul” legislativ”, ceea ce „ a adus pădurea românească în pragul metastazei”. A solicitat implicarea Academiei Române pentru normalizarea stării pădurilor;
  • aspecte anormale referitoare la Parcul Natural Bucegi, unde, potrivit doctorului Cristian Stoiculescu, au avut loc abateri de la legislaţia referitoare la ariile naturale protejate.

Din lucrările dezbaterilor reţinem, în primul rând, excepţionalele pledoarii pentru ocrotirea şi gestionarea durabilă a pădurilor, expuse de acad. Cristian Hera şi acad. Ionel Valentin Vlad, vicepreşedinţi ai Academiei Române, precum şi de preşedintele Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti”, prof. Gheorghe Sin, membru corespondent al Academiei Române. Din scurta, dar remarcabila pledoarie a directorului general al Regiei Naţionale a Pădurilor, menţionăm performanţele acestei instituţii atât pentru gestionarea durabilă a pădurilor statului, cât şi strădaniile acesteia pentru apărarea domeniului forestier al statului faţă de tentativele pentru retrocedări ilegale. Din cuvântarea directorului Institutului de Cercetări şi Amenajări Silvice au rezultat performanţele acestei instituţii referitoare la fundamentarea ştiinţifică a silviculturii româneşti.

2. Consideraţii asupra stării actuale

Dintre concluziile şi recomandările formulate la finele dezbaterilor reţinem următoarele:

În spaţiul geografic românesc, deosebit de diversificat şi favorabil vegetaţiei forestiere, s-au format păduri având cea mai avansată biodiversitate şi maximă stabilitate din zona temperată a Europei, păduri apte să îndeplinească la superlativ un complex de funcţii ecologice, economice şi sociale. Dar, în relaţia acestor ecosisteme cu factorul antropic, primele au avut de suferit, cu intensitate şi amploare excesivă în ultimele două secole. 4

Starea actuală a pădurilor României nu răspunde pe deplin cerinţelor prezente şi viitoare, în primul rând sub raportul suprafeţei acestora. În timp ce există o discordanţă majoră între gradul actual de acoperire al teritoriului ţării cu păduri ecologic funcţionale 5 , de 24%, şi procentul optim de împădurire, de 40-45%, acţiunile de împădurire a ţării în afara fondului forestier se află la cel mai redus nivel din istoria postbelică a silviculturii româneşti (chiar sub nivelul unor ani din cel de al doilea război mondial !). O recentă lege nu a revigorat împăduririle pe terenuri degradate (peste două milioane de hectare). În schimb, Regia Naţională a Pădurilor-ROMSILVA este obligată să subvenţioneze creşterea cailor de rasă.

Actualul mod de gospodărire a pădurilor se află sub nivelul cerut pentru o gestionare durabilă a lor, acest concept rămânând pentru multe zone ale ţării doar o lozincă, cu deosebire pentru pădurile private. Ne referim atât la creşterea fără precedent a despăduririlor samavolnice, a tăierilor ilicite şi maltratării multor arborete, în numele produselor accidentale, cât şi la nivelul scăzut sub raport cantitativ şi calitativ al lucrărilor silviculturale, cu deosebire în pădurile private. În anumite zone – Maramureş (Borşa), Harghita, Valea Trotuşului, Alba, Vrancea ş.a. –, regimul silvic este scăpat de sub un control riguros. Însuşi sistemul de supraveghere a regimului silvic este subdezvoltat şi neeficient, inclusiv controlul asupra exploatărilor forestiere. O treime din păduri sunt practic inaccesibile, ceea ce constituie o constrângere majoră în privinţa gestionării lor durabile.

S-a redus în ritm accelerat suprafaţa pădurilor parcurse cu lucrări de îngrijire, dar a crescut suprafaţa pădurilor parcurse cu lucrări de regenerare nereuşite, inclusiv cu tăieri „pe alese”, cu deosebire în pădurile private. Volumul lucrărilor de amenajare a bazinelor hidrografice torenţiale a ajuns la cel mai redus nivel din ultimii 60 de ani. Acţiunea de perdeluire forestieră a câmpului este practic abandonată, în ciuda amplificării schimbărilor climatice şi insistenţelor unor entuziaşti. În consecinţă, s-a redus semnificativ potenţialul pădurilor pentru combaterea hazardelor climatice, hidrologice şi geomorfologice. Este în creştere presiunea economică chiar şi asupra unor păduri constituite în parcuri naturale şi naţionale (inclusiv în Parcul Natural Bucegi şi în Parcul Naţional Piatra Craiului).

Însuşi sistemul unitar românesc de amenajare a pădurilor a fost bulversat, ca şi învăţământul superior silvic (pentru care două facultăţi de silvicultură – din Braşov şi Suceava – vor fi suficiente). Pe măsură ce a crescut numărul de universităţi cu învăţământ superior silvic, a scăzut calitatea acestuia.

Comunitatea academică din silvicultură a nutrit speranţe în corecta aplicare a unor principii şi prevederi judicioase din Codul silvic din 2008, pentru care a militat în procesul de proiectare. Dar surprizele neliniştitoare nu au întârziat: multe dintre aceste îmbunătăţiri au rămas în totalitate sau parţial neluate în considerare de puterea executivă; altele au fost eliminate chiar de legiuitor, din considerente subiective. Sunt posibile şi alte „îmbunătăţiri” motivate politic.

Nu putem lăsa nemenţionat nici faptul potrivit căruia strategiile forestiere adoptate de guvernele din ultimii 20 de ani au rămas neaplicate de ele însele. Elocvent este cazul „Strategiei Naţionale pentru Dezvoltare Durabilă” din 1999 (capitolul Păduri), elaborată sub coordonarea ştiinţifică a Academiei Române.

Pe de altă parte, ne exprimăm îngrijorarea faţă de presiunile insistente ale unor puternice societăţi comerciale alohtone pătrunse în pădurile ţării noastre, care, împreună cu acoliţii lor autohtoni, fac presiuni pentru amplificarea tăierilor în cele mai valoroase păduri, unele virgine, încă existente în Carpaţi, unice în Uniunea Europeană, urmărind reducerea vârstelor de tăiere a arboretelor, aplicarea de tratamente extensive, creşterea indicilor de recoltare prin rărituri ş.a. Suntem deschişi pentru colaborare cu firme forestiere străine, cu o singură condiţie: să respecte regimul silvic, gestionând durabil pădurile şi oferind modele de urmat.

Se află în pericol arborii de molid cu lemn de rezonanţă, speciile de foioase preţioase: cireşii, frasinii, paltinii, stejarii şi gorunii cu lemn estetic.

Din păcate, cu sprijinul copios al justiţiei şi cu intermediul caselor de avocatură, multe păduri cu proprietăţi litigioase, sau chiar fără acte de proprietate autentice, au fost şi sunt jefuite din proprietatea statului, fără ca Regia Naţională a Pădurilor–Romsilva să aibă, în numele acestuia, drept de apărare în instanţă.

În aceste condiţii neprilenice, agravate şi de fluctuaţiile din sistemul managerial, de 20 de ani silvicultura se află în regres şi pădurile în declin.

Nivelul general scăzut al silviculturii actuale româneşti este şi un efect al imixtiunilor politice, acestea generând fluctuaţii majore în sistemul managerial, de sus până jos (la nivel de ocol silvic), dar şi o consecinţă a subfinanţării, inclusiv a gradului extrem de scăzut al accesării de fonduri de la Uniunea Europeană. Dar exportăm lemn brut şi importăm mobilă şi hârtie !

Din fericire, există multe exemple de gestionare durabilă de înalt nivel la ocoale silvice ale Regiei Naţionale a Pădurilor–Romsilva şi ale Institutului de Cercetări şi Amenajări Silvice. Aşteptăm ca asemenea performanţe să pătrundă în toate ocoalele silvice private. Performanţele remarcabile au fost obţinute şi în domeniul cercetării ştiinţifice de către institutul de profil şi la facultăţile de silvicultură din Braşov şi Suceava

3.Gânduri pentru viitor *

Viitorul pădurilor României va rămâne în continuare incert, dacă nu vor fi îndeplinite următoarele şase condiţii fundamentale:

  1. Reaşezarea silviculturii româneşti pe noi şi solide baze ştiinţifice, reducând imensul decalaj actual existent între practica silvică şi rezultatele cercetării ştiinţifice dobândite în ţară şi pe plan european. Decalajul, măsurat în ani, este de aproape trei decenii. Acest adevăr este dovedit şi de faptul că, şi acum, mai sunt în funcţiune norme tehnice silvice, sisteme informatice şi diferite metodologii şi clasificări elaborate cu 2-4 decenii în urmă.
  2. Îmbunătăţirea legislaţiei silvice în sensul asigurării integrităţii pădurilor prin restricţii severe referitoare la: stoparea defrişărilor, interzicerea divizării proprietăţii sub 1 (2) ha; suportarea de la bugetul statului, sau de la alte surse, a administrării şi serviciilor silvice pentru proprietăţile forestiere mici, potrivit legii, dar neaplicată; trecerea în administrarea statului a ocoalelor silvice private care nu respectă regimul silvic (în baza unor temeinice rapoarte de control, potrivit experienţei interbelice); creşterea substanţială a sancţiunilor pentru încălcarea regimului silvic; eficientizarea sistemului de control ş.a.
  3. Întoarcerea silvicultorului cu faţa la pădure, după lunga perioadă de peste două decenii, în care, ca problemă centrală, i s-a impus retrocedarea terenurilor forestiere, suferind acum şi el suferinţele pădurii retrocedate.
  4. Conştientizarea clasei politice, a legiuitorilor, guvernanţilor şi a populaţiei rurale, cu privire la rolul şi importanţa pădurilor.
  5. Creşterea eficienţei luptei împotriva actelor ilicite şi corupţiei care, în ultimul timp, au luat proporţii insuportabile, dezonorante pentru neamul nostru.
  6. Finanţarea adecvată a silviculturii, inclusiv din fonduri externe (în principal de la Uniunea Europeană).

Dacă nu se va schimba ceva profund în atitudinea clasei politice şi a guvernanţilor, dar şi a noastră, a silvicultorilor, în sensul revigorării simţului pentru împăduriri, reîmpăduriri şi refaceri de arborete, pentru conservarea biodiversităţii şi adaptarea pădurilor la schimbările climatice, viitorul ne va da o descalificare; generaţiile viitoare ne vor judeca aspru şi irevocabil, căci ţara va avea de suferit.

Pentru o autentică gestionare durabilă a pădurilor va fi imperios necesară elaborarea şi adoptarea printr-un act normativ de înalt nivel a unei noi strategii forestiere compatibilă cu strategia forestieră a Uniunii Europene (ea însăşi aflată acum într-un proces de adaptare la noi cerinţe), fără a prelua aidoma de la UE obiective incompatibile cu realităţile naturale, economice şi sociale ale României (cum a fost cazul cu reţeaua ecologică „Natura 2000” şi Lista roşie de la UE).

Spre deosebire de multitudinea de strategii şi programe forestiere adoptate anterior, sperăm că acestea se vor referi şi la următoarele obiective şi acţiuni:

  • adaptarea pădurilor la impactul schimbărilor climatice şi la diferite hazarde naturale;
  • creşterea aportului pădurilor României la atenuarea impactului schimbărilor climatice;
  • conservarea biodiversităţii la toate nivelurile: genetic, al speciilor, ecosistemic, peisagistic (al complexelor de ecosisteme), conştientizând adevărul potrivit căruia România este posesoarea celui mai valoros patrimoniu natural forestier din zona temperată a Europei. Deţinem unicul peisaj forestier intact din această zonă: Munţii Retezat-Godeanu-Ţarcu (sperăm că politicienii nu ne vor vinde şi această ultimă bogăţie naturală ce ne-a mai rămas). Se solicită ocrotirea urgentă a ultimelor păduri virgine şi cvasivirgine încă existente în România, neincluse până în prezent în arii naturale protejate, de înalt rang. Este însă necesară o exigenţă sporită în privinţa gestionării pădurilor din ariile naturale protejate, pentru stoparea agresivităţii care se manifestă împotriva lor. Se impune ameliorarea legii ariilor naturale protejate (adoptată recent, fără consultarea tuturor factorilor interesaţi);
  • limitarea volumului exploatărilor forestiere la nivelul posibilităţii accesibile, de cel mult 17 milioane m 3 /an. (Trebuie exclus din posibilitate volumul nesigur ataşat lucrărilor de conservare şi tăierilor de igienă, înscrise formal în amenajamente);
  • implicarea silviculturii la soluţionarea gravelor probleme din domeniul energeticii, inclusiv prin înfiinţarea de culturi forestiere energetice, de preferat în afara fondului forestier;
  • regândirea sistemului de norme tehnice pentru silvicultură, în sensul de a li se atribui calitatea de act normativ (juridic), însoţite de îndrumare descriptive de specialitate (ghiduri de bune practici), abandonând concepţia din trecut. Concomitent, urmează să fie reproiectate şi realizate sistemele informatice subsecvente, lucrare extrem de complicată şi laborioasă;
  • regândirea sistemului managerrial silvic astfel încât să i se asigure eficienţă, flexibilitate şi imunitate la fluctuaţiile politice şi guvernamentale, cu speranţa că silvicultura nu va mai fi aruncată de la un minister la altul, după fiecare schimbare de guvern. Depolitizarea sistemului de conducere din silvicultură este justificată de faptul că într-un ciclu al pădurii ajung la conducerea ţării cel puţin 40 de guverne de culori diferite, cu consecinţe care ar putea fi dramatice pentru economia forestieră;
  • creşterea gradului de accesare de fonduri comunitare în primul rând pentru acele activităţi cu efecte benefice pe ansamblul Uniunii Europene cum sunt: fonduri pentru despăgubirea proprietarilor de păduri constituite pe arii naturale protejate; contravaloarea sechestrării de către pădure de gaze cu efect de seră. (Din acest punct de vedere, România deţine un loc de frunte în Uniunea Europeană);
  • punerea în aplicare a Programului naţional de împădurire , astfel încât, până în anul 2040, procentul de împădurire a ţării să atingă nivelul de 40%, integrând aici şi perdelele forestiere de protecţie. Pentru primii ani, acţiunea va avea succes deplin numai dacă statul se va implica în cadastrarea şi cumpărarea terenurilor respective;
  • adoptarea şi punerea în aplicare a unui program departamental pentru reconstrucţia ecologică a pădurilor , având structuri deteriorate sub raportul compoziţiei, consistenţei, calităţii şi productivităţii, precum şi din punct de vedere al structurii verticale, al structurii genetice ş.a.;
  • implicarea în mai mare măsură a silviculturii la dezvoltarea durabilă a spaţiului rural.

Un loc aparte în strategia silviculturii îl vor avea, desigur, cercetările ştiinţifice de profil, integrate în programe naţionale şi internaţionale, acordând prioritate cunoaşterii legilor de structurare şi funcţionare a ecosistemelor forestiere virgine (până nu este prea târziu), precum şi relaţiei dintre pădure şi schimbările climatice. Este oportună reluarea demersurilor pentru înfiinţarea în România a Centrului de cercetări pentru pădurile virgine din zona temperată a Europei.

Acestea sunt doar câteva din numărul mult mai mare de obiective neluate în seamă sau prezentate insuficient în strategiile silvice elaborate în ultimii 20 de ani.

*

Desigur, strategiile sunt necesare. Dar singure, ele nu rezolvă problemele mari ale silviculturii româneşti, de astăzi şi de mâine. Pentru a clădi pădurea viitorului sunt necesare investiţii masive de capital, de muncă şi inteligenţă. Pădurea de mâine mai are nevoie şi de „ căldura şi roua inimii omeneşti ”.

Academia Română şi Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu–Şişeşti”, depozitare ale memoriei iluştrilor silvicultori înaintemergători din ultimii 150 de ani, conducându-se după principiile Academiei militans, aşa cum a procedat în trecut atunci când împrejurările au cerut, va interveni oricând pădurea şi silvicultura românească se vor afla în dificultate majoră. Acum este un astfel de moment. Pentru început, s-a implicat în organizarea prezentului eveniment, dar nu se va opri aici.

Ne exprimăm speranţa că până în anul 2012, când vom sărbători Ziua Internaţională a Pădurilor 6 , o parte importantă din gândurile de astăzi se vor împlini. Există, aşadar, motive de speranţă, dar şi destule resurse intelectuale şi de acţiune în primul rând în lumea silvicultorilor. Ei pot şi sunt obligaţi să pună în faţa politicului variante optime pentru pădurile şi silvicultura României. O întrebare rămâne, totuşi: politicienii, parlamentarii şi guvernanţii vor fi în stare să recepţioneze acest îndemn născut sub cupola Academiei Române ?

Înainte de a încheia, în numele celor două academii, aducem mulţumiri Ministerului Mediului şi Pădurilor, domnului secretar de stat Cristian Apostol pentru participare. De asemenea, aducem mulţumiri domnului director general al Regiei Naţionale a Pădurilor–Romsilva Valerian Solovăstru şi domnului director al Institutului de Cercetări şi Amenajări Silvice, ing. Gheorghe Dumitriu, pentru colaborarea la organizarea acestei prestigioase manifestări tehnico-ştiinţifice.

Comisia de ştiinţe silvice a Academiei Române

Biroul Secţiei de silvicultură a ASAS

Preşedinte

Acad. Victor Giurgiu

Note

1 Este momentul oportun să amintim că primul „An Internaţional al Pădurilor” a fost proclamat de ONU în anul 1985, când Academia Română a organizat istoricul simpozion Pădurile noastre: ieri, astăzi, mâine. Atunci au fost puse în lumină marile carenţe ale silviculturii româneşti din epoca respectivă. Publicate şi apoi transmise la cel mai înalt nivel, aceste adevăruri au contribuit la adoptarea în anul 1987 a unui act legislativ favorabil mai bunei gestionări a pădurilor. A fost o izbândă a ştiinţei în confruntarea cu politica, dar de scurtă durată.

2 Din Declaraţia Ministerială a Segmentului de Înalt Nivel a celei de a noua sesiuni a Organizaţiei Naţiunilor Unite privind pădurile, cu ocazia lansării anului Internaţional al Pădurilor (3 februarie, 2011).

3 Aceste comunicări vor fi publicate într-un volum distinct.

4 A se vedea articolul „Consideraţii asupra stării pădurilor României”. Giurgiu V., 2009, Revista pădurilor, nr. 2, pp. 3–16.

5 Funcţionale sub raport ecologic sunt doar pădurile care, prin vârsta şi structura lor, pot îndeplini funcţii de protecţie a ternurilor, inclusiv a solurilor, climei, apei, peisajului ş.a. Nu sunt luate în considerare terenurile neîmpădurite din fondul forestier, culturile şi arboretele tinere, arboretele cu consistenţa sub 0,4 ş.a.

6 Ziua Internaţională a Pădurilor va fi oficializată de ONU, începând cu anul 2012.

Acest articol face parte din:

Modificări:

  • 2011-09-01 00:01:04 log start
Licenţa Creative CommonsAceastă operă creată de Revista pădurilor este pusă la dispoziţie sub Licenţa Atribuire-Necomercial-FărăModificări 3.0 Ne-adaptată Creative Commons.